Acest fic este primul scris de mine.
Desi la inceput nu pare de dragoste veti vedea. 
Nu va voi spune multe fiindca abia astept parerea vostra,fie ea buna 
,fie rea 
!Enjoy!
CAPITOLUL I
Ploua.Picaturi reci,mici se scurg incet pe crengile copacilor.Petalele florilor,pictate in culori pastelete ,plang.Plang cu lacrimi reci si fara culoare.Cerul mohorat se umple de nori neglijenti ce-si scapa fulgerele.Iar fulgerele urla:tunetul.Orizontu nesfarsit este inghetat de vantul nemilos si hain.Iarba este invaluita de picaturile reci ce cadeau din norii trimisi de furtuna.
-Haru-chan?zise o voce firava si blanda de fata.
-Huh?Poftim?zise confuza Haru,ce se trezi brusc.Ce s-a intamplat?Unde suntem?
Cele doua fete se aflau intr-o incapere scalldata de lumina si culori nascute din maro si nuante de bej.Haru statea intinsa pe o canapea bej decorata cu flori maronii maiestuos tesute.Pe o masuta rotunda,de langa canapea,din lemn de abanos,veche si sculptata cu elemente florale,se afla un vas de sticla umplut cu apa calda ce raspandea aburi albi si desi,asemanatori norilor.Haru se ridica,insa fata ce ii vorbise o culca din nou pe canapea punandu-i sub cap o perna din catifea moale.Aceasta ii arunca o privire hotarata dar in acelasi timp binevoitoare spunandu-i cu o voce dulce:
-Mai bine stai culcata,Haru!Daca te ridici,ti se va deschide rana.Tocmai ti se vindecase dupa acel accident groaznic!
Poftim?Rana?Accident?Despe ce vorbea fata ce se dovedi-se a fi Zusykera,sora ei?Nu intelegea despre ce vorbea...dar...Stai!Isi amintea ceva...o amintire tulbura,incetosata,pierduta undeva in mintea ei.Da...acum intelegea,isi amintea.Se certase cu Kowa.Fugea spre iesire,sa scape de scoala si sa o ajunga din urma prietena pe care o nedreptati-se.In fuga ei disperata,se lovi din gresala de un grup de cinci baieti ce se lovira de perete.Le striga un ,,mii de scuze'' grabit si fugi in continuare.Inima ii batea nebuneste.Trebuia sa o prinda din urma pe Kowa.Nu vroia sa o piarda!Se gandea cat de urat se purtase cu ea.Din spate,auzi un ,,STAI!'' furios.Intoarse capul tresarind.Erau baieti de care se ciocnise.Alergau nebuneste dupa ea cu priviri turbate.Erau toti cinci.Unul dintre ei alerga in fata,parand a fi seful.In spatele lui alrgau ceilalti.Haru era ingrozita.Alerga cat de repede o tineau ii permiteau puterile,insa baietii o ajungeau din urma.Fata,in goana nebuna in care era,vazu salvarea:baia fetelor.Intra disperata in ea.Sperase sa fie salvata insa acolo se mai afla cineva:trei fete,cele mai mari barfitoare din scoala:Karin,Natewa si Ritsune.Haru statea lipita de usa rece in timp ce Karin ,cu o privire dispretuitoare si superioara,cu un ranjet ce nu prevestea nimic bun,deschise gura sa o insulte si batjocoreasca.O izbitura in usa baii le facu o facu sa inghita in sec si o clinti putin pe Haru.Cineva izbise usa.Fata era terifiata,inima ii batea din ce in ce mai repede.Frunte era plina de sudoare.Inca o izbitura.,,Gandeste-te Haru!Gandeste-te!Gaseste o solutie!Repede!''gandea fata.A treia izbitura.HAru nu se mai putea gandi la nimic.Credea ca innebuni-se.Nu mai gasea nici o solutie!A patra izbitura.Se lipi cu capul de perete.Auzi niste vorbe:,,Vom lovi impreuna la trei!''.Nu se poate!Haru inchise ochii.,,Unu...''auzi vocea unui baiat.Simitea picaturi reci pe obrajiii fierbinti.,,...Doi...''auzi Haru din nou.Fata nu mai putea face nimic!,,...TREI!''Usa o izbise pe Haru in spate.Aceasta,transpirata si ingrozita simti o durere de nainchipuit.Inchise ochii de durere si lacrimi incepura sa-i curga.Cadea.Karin,desi era ultima fata din lume de la care se astepa la un asemenea gest,incerca sa o traga de mana sa nu cada,insa mana lui Haru,transpirata,alunecase.Astefel,Karin,desi nu dorise asta,o zgarie pana la sange.Haru nu mai avea salvare.Simti cum cadea.
-Haru-chan?spuse vocea blanda a surori ei,Zusykera.Esti bine?
-Uhhh!Ma doare capul foarte tare!Nu mai suport!Nu mai suport!zise Haru trzindu-se din amintirea ce o invaluise ca o patura.
-Ti-am adus apa,sa te racoresti,bea...,acum culca-te,inchide ochii si viseaza.
Haru se culca,facu cum ii zise Zusykera si inchise ochii inlacrimati de la durerea ranii provocate accidental de Karin si se cufunda in somn.Un somn linistitor ce o elibera de lanturile realitatii.
TO BE CONTINUATED...
