Intotdeauna este intuneric inaintea zorilor, nu-i asa? Da, asa e, numai ca aproape intotdeauna. In taramul lui Set si Amon nu este niciodata zi, astefl incat orice urma de speranta este estompata de intuneric si racoare.
Madison mergea cu pasi tematori pe un coridor lung destul de bine luminat.
-Oricat de departe voi merge , gandi ea cu voce tare, stiu ca prietenii mei ma vor astepta la capatul tunelului, acolo unde este lumina. Lumina, de cand nu te-am mai vazut? De cand nu ti-am mai simtit caldura si mangaierea ta? Lumina, de ce esti atat de demarte? Lumina, as vrea sa ...
[ Taci, Madison! Taci, proasto! ] ii zise mintea ei.
- Nu, de ce sa tac?
[ Pentru ca esti singura si trebuie sa ajungi la destinatie! ]
- Si daca destinatia e lumina?
[ Atunci dute si fute-te cu ea! ]
Madison se cutremura. Nu obisnuia sa injure! Atunci de ce mintea insistase sa spuna asta?
- Dute tu!
Continua sa mearga. Nu mai vorbi si nici nu mai incerca sa se opuna mintii sale.
" Dintre tine si minte este o prapastie mai mare ca aceea pe care ai trecut-o cu cateva ore in urma! Mintea si simplul "tu" nu au nicio legatura! " isi zise ea in gand.
Inspira adanc si continua sa mearga. Dar deodata se simti urmarita de cineva din spate. Simti cum un vant ii misca suvitele de par. Picioarele i se opresc fara voie. Ar vrea sa intoarca capul sa se uite in spate, dar numai simplul gand o inspaimanta.
" Poate doar mintea, fututa asta de mine, iti joaca feste! Nu fi proasta, Madison! Intoarce capul si vezi ca ... "
Nu era nimeni. Incepu sa alerge, cu picioarele ca de plumb. Alerga din ce in ce mai repede, si cu fiecare pas care il facea isi simtea picioarele mai grele, ca si cum ai alerga prin nisipuri miscatoare.
Se impiedica de o piatra mai mare si cazu in genunchi. O durere ascutita o cuprinse si scanci.
Din nou avu senzatia ca este urmarita, ca cineva se apropie cu viteza din spate si ca in curand cineva sau ceva isi va pune mana rece pe spatele ei si apoi o va intoarce ca sa se uite la creatura in ochii acesteia goli si inspaimantatori. Ca sa ii simta mirosul de smoala si de sange inchegat si ...
Dar de data asta nu intoarse capul. Incepu sa se tarasca in matru labe, nu se mai putea ridica. Plangea de-a binelea acum . Simti din nou fire vant prin parul ei si ar fi putut sa jure ca simte si un miros nou. Mirosul unui monstru din lumea aceea care nu era a ei.
Se mai tara cu cativa pasi, dar nu inainta cu mai mult de 2 metrii. Zgomotele veneau din ce in ce mai aproape. Nu, nu se putea insela. Le auzea atat de clar, si chiar claritatea o sperie. E ca alcoolul gol. Cu cat se duce pe gat mai mult, cu atat arde mai tare.
[ Laso! Hai, sus! Infrunta chestia aia! Dute si te fute cu ea! Hai! ]
- Lasa-ma! sopti ea cu lacruimile reci curgandu-i pe obraji in jos.
Incredibil! O lacrima se cobori pe gat si ajunse pe sanul ei! Racoarea ei o facu sa se cutremure involuntar si scanci ascutit.
[ In picioare, toanto! ]
Madison mergea cu pasi tematori pe un coridor lung destul de bine luminat.
-Oricat de departe voi merge , gandi ea cu voce tare, stiu ca prietenii mei ma vor astepta la capatul tunelului, acolo unde este lumina. Lumina, de cand nu te-am mai vazut? De cand nu ti-am mai simtit caldura si mangaierea ta? Lumina, de ce esti atat de demarte? Lumina, as vrea sa ...
[ Taci, Madison! Taci, proasto! ] ii zise mintea ei.
- Nu, de ce sa tac?
[ Pentru ca esti singura si trebuie sa ajungi la destinatie! ]
- Si daca destinatia e lumina?
[ Atunci dute si fute-te cu ea! ]
Madison se cutremura. Nu obisnuia sa injure! Atunci de ce mintea insistase sa spuna asta?
- Dute tu!
Continua sa mearga. Nu mai vorbi si nici nu mai incerca sa se opuna mintii sale.
" Dintre tine si minte este o prapastie mai mare ca aceea pe care ai trecut-o cu cateva ore in urma! Mintea si simplul "tu" nu au nicio legatura! " isi zise ea in gand.
Inspira adanc si continua sa mearga. Dar deodata se simti urmarita de cineva din spate. Simti cum un vant ii misca suvitele de par. Picioarele i se opresc fara voie. Ar vrea sa intoarca capul sa se uite in spate, dar numai simplul gand o inspaimanta.
" Poate doar mintea, fututa asta de mine, iti joaca feste! Nu fi proasta, Madison! Intoarce capul si vezi ca ... "
Nu era nimeni. Incepu sa alerge, cu picioarele ca de plumb. Alerga din ce in ce mai repede, si cu fiecare pas care il facea isi simtea picioarele mai grele, ca si cum ai alerga prin nisipuri miscatoare.
Se impiedica de o piatra mai mare si cazu in genunchi. O durere ascutita o cuprinse si scanci.
Din nou avu senzatia ca este urmarita, ca cineva se apropie cu viteza din spate si ca in curand cineva sau ceva isi va pune mana rece pe spatele ei si apoi o va intoarce ca sa se uite la creatura in ochii acesteia goli si inspaimantatori. Ca sa ii simta mirosul de smoala si de sange inchegat si ...
Dar de data asta nu intoarse capul. Incepu sa se tarasca in matru labe, nu se mai putea ridica. Plangea de-a binelea acum . Simti din nou fire vant prin parul ei si ar fi putut sa jure ca simte si un miros nou. Mirosul unui monstru din lumea aceea care nu era a ei.
Se mai tara cu cativa pasi, dar nu inainta cu mai mult de 2 metrii. Zgomotele veneau din ce in ce mai aproape. Nu, nu se putea insela. Le auzea atat de clar, si chiar claritatea o sperie. E ca alcoolul gol. Cu cat se duce pe gat mai mult, cu atat arde mai tare.
[ Laso! Hai, sus! Infrunta chestia aia! Dute si te fute cu ea! Hai! ]
- Lasa-ma! sopti ea cu lacruimile reci curgandu-i pe obraji in jos.
Incredibil! O lacrima se cobori pe gat si ajunse pe sanul ei! Racoarea ei o facu sa se cutremure involuntar si scanci ascutit.
[ In picioare, toanto! ]