In primul rand, sa mentionez denumirea subiectului. Orange Sky este titlul melodiei mele preferate, interpretata de Alexi Murdoch. Are o anumita atmosfera de visare, de tristeze si totusi sugereaza si un zambet secret... Cel putin asa e in cazul meu!
Acordul l-am primit de la Bugs Bunny.
Acordul l-am primit de la Bugs Bunny.
Un tramvai numit... iubire?!
Cineva mi-a spus candva sa nu fug niciodata dupa tramvaie sau dupa barbati... Ca nu este nicio problema daca il pierzi p acesta. Cu siguranta va veni altul.
Exista oameni care isi petrec toata dimineata pregatindu-se pentru serviciu si aranjandu-se pana la refuz. Acestia in mod inevitabil ajung sa intarzie la serviciu. Si, in disperarea lor, alearga sa prinda acel ultim tramvai care i-ar putea duce acolo la timp.
Apoi mai exista si oameni care nu se pregatesc excesiv, oameni mai detasati. Acestia pleaca de acasa din timp si, ajunsi in statie, pot sa chiar sa astepte un al doilea tramvai daca primul pare prea aglomerat.
Ma intreb din ce categorie fac eu parte... Am alergat dupa un tramvai de curand. Si l-am prins. Era cam aglomerat. Dupa cateva statii a trebuit sa cobor ca sa las pe altcineva sa coboare. Si cand sa ma urc inapoi, usile mi s-au inchis in mod irevocabil.
Am ramas in statie, privind cum se indeparteaza. Mi-am incrucisat bratele, si am inceput sa bat din varful piciorului, nerabdatoare. Ce ma faceam daca intarziam?
Dar din fericire, a venit repede un alt tramvai. Si era nou! Iar usile mi s-au deschis imediat ce am apasat pe buton. Nu era aglomerat, chiar am avut loc si pe scaun. Si ca sa vezi, nu era nicio guma lipita de acesta, iar geamurile erau clare, nu aveau tot felul de zgarieturi si mazgaleli obscene.
Mi-am dat seama ca puteam sa nu alerg deloc dupa primul tramvai, ca puteam sa il astept p acesta si nu ma mai enervam si nu mai ma uitam lung dupa el atunci cand a plecat.
Si mi-am mai dat seama ca pana la destinatie pot sa schimb oricand tramvaiul, pana gasesc unul cu un traseu placut si care sa indeplineasca toate conditiile necesare pentru a ma bucura de o calatorie placuta. Poate in acel moment voi uita de mine si nu imi va mai pasa daca intarzii. Poate voi privi pe geam si voi merge pana la capat...
Nota:
Pentru a nu se interpreta gresit, destinatia reprezinta absolutul. O fiinta umana, nu poate deveni geniu, viata sa neacordandu-i destul timp pentru a dezlega enigmele vietii. Singura cale ca un muritor sa devina intreg, adica sa atinga absolutul, este de a se realiza prin iubire.
A nu se interpreta acel "capat" ca sex sau casatorie sau orice aberatie de genul. Capatul reprezinta gasirea celuilalt, a jumatatii alaturi de care poti forma o sfera.
Exista oameni care isi petrec toata dimineata pregatindu-se pentru serviciu si aranjandu-se pana la refuz. Acestia in mod inevitabil ajung sa intarzie la serviciu. Si, in disperarea lor, alearga sa prinda acel ultim tramvai care i-ar putea duce acolo la timp.
Apoi mai exista si oameni care nu se pregatesc excesiv, oameni mai detasati. Acestia pleaca de acasa din timp si, ajunsi in statie, pot sa chiar sa astepte un al doilea tramvai daca primul pare prea aglomerat.
Ma intreb din ce categorie fac eu parte... Am alergat dupa un tramvai de curand. Si l-am prins. Era cam aglomerat. Dupa cateva statii a trebuit sa cobor ca sa las pe altcineva sa coboare. Si cand sa ma urc inapoi, usile mi s-au inchis in mod irevocabil.
Am ramas in statie, privind cum se indeparteaza. Mi-am incrucisat bratele, si am inceput sa bat din varful piciorului, nerabdatoare. Ce ma faceam daca intarziam?
Dar din fericire, a venit repede un alt tramvai. Si era nou! Iar usile mi s-au deschis imediat ce am apasat pe buton. Nu era aglomerat, chiar am avut loc si pe scaun. Si ca sa vezi, nu era nicio guma lipita de acesta, iar geamurile erau clare, nu aveau tot felul de zgarieturi si mazgaleli obscene.
Mi-am dat seama ca puteam sa nu alerg deloc dupa primul tramvai, ca puteam sa il astept p acesta si nu ma mai enervam si nu mai ma uitam lung dupa el atunci cand a plecat.
Si mi-am mai dat seama ca pana la destinatie pot sa schimb oricand tramvaiul, pana gasesc unul cu un traseu placut si care sa indeplineasca toate conditiile necesare pentru a ma bucura de o calatorie placuta. Poate in acel moment voi uita de mine si nu imi va mai pasa daca intarzii. Poate voi privi pe geam si voi merge pana la capat...
Nota:
Pentru a nu se interpreta gresit, destinatia reprezinta absolutul. O fiinta umana, nu poate deveni geniu, viata sa neacordandu-i destul timp pentru a dezlega enigmele vietii. Singura cale ca un muritor sa devina intreg, adica sa atinga absolutul, este de a se realiza prin iubire.
A nu se interpreta acel "capat" ca sex sau casatorie sau orice aberatie de genul. Capatul reprezinta gasirea celuilalt, a jumatatii alaturi de care poti forma o sfera.
