Ynaaa...

So .. Aici o sa imi postez EU toate lucrarile mele "artistice" in materie de proza.

:D :D :D

Deci ... O sa o postez pe ultima facuta, pt ca imi e mai la mana

Am acord de la NEUROINI LA PLIC [ms :kiss: ]



Nu simteam picaturile ploii. Nu simteam racoarea si vantul care ma patrundea. Nu mai simteam nimic. Acum totul imi era indiferent. Durerea, placerea, bucuria, tristetea… Totul a inceput sa dispara.

Deodata in spatele meu aud niste pasi impleticiti. CIneva se opreste in spatele meu, respirand cu greu. Nu am puterea si nici nu simt nevoia de a ma intoarce, de a afla cine este. Soptesc doar incet ”Nu te apropia”…

In zadar … Acea persoana venise cu un scop acolo, sus… Venise dupa mine.Se apropia incet, incercand sa isi incetineasca respiratia.


E din mai multe parti, asa ca o voi pune pe fragmente :D :D :D

scz ca nu tiam pus commnet..............mistoo scrisul deci nextul mai repede

Imi place.E draguta! :D :D

Coboara, te rog!” … Imi sopti incet, cand era la mai putin de trei pasi de mine.

Nu am spus nimic. Recunoscusem vocea. Inima incepu sa imi bata cu putere, simtind ca imi explodeaza pieptul.

Am deschis ochii, si mi-am dat parul negru de pe fata, intorcandu-ma, parca dorind sa fiu sigura de identitatea persoanei.

Privind cu ochii intunecati de plans, am distins cu greu silueta din spatele meu.Era el.

“Coboara!” striga el speriat, vazandu-mi ochii si privirea.

Nu mai era una normala. Ochii imi erau goi, inexpresivi si plini de durere.

L-am prvit pentru ultima oara. Avea aceasi privire angelica, aceasi ochi caprui, plini de minciuna. O dorinta nebuna incepu sa ma patrunda. Simteam nevoia de a-l lua in brate, de a-l saruta… Pentru o secunda eram pregatita sa cobor. Dar nu asta era scopul meu. Nu asta trebuia sa fac. Nu … Nu asta.

eeste.......cate sentimente mi sau trezit...oricum este super-tare...........nu am cuvinte.....sa mai pui ca sutn misot

El imi studia fiecare particica din corp, dorind parca sa sara asupra mea, devorandu-ma ca pe o victima, ca pe propria prada.

Nu am mai reusit sa privesc. M-am intors cu spatele spre el. Priveam din nou lumea de sub mine. O multime de oameni. Cu totii plimbandu-se, razand sau strigand de fericire. Nimeni nu era speriat, trist sau suparat. Cu totii radeau, nestiind ce se intampla deasupra lor. Nu stiau cata nesiguranta, durere si tristete pluteste deasupra.

“Don’t jump” … Mai striga el inca odata, sperand sa il ascult…

Dar oare mai merita ??? Oare mai merita sa ii ascult minciunile??? De ce sa cobor???

Am inchis ochii, si am soptit incet, tremurand:

“Love you, babe”…

este asa de emotionat.........chiar imi place pe cuvant..........

Foarte emotionant!

Astea mi-au fost ultimile cuvinte. Acestea au fost ultimile franturi rostite inainte de a ma prabusi, de a ma lasa in voia vantului, purtata pe aripile lui.

Trupul meu se izbi cu putere de asfaltul rece si dur. De atunci nu am mai simtit nimic. Atunci totul se incheiase. Totul… Nimic nu mai era urat. Totul in jurul meu devenise diferit. Fericire, bucurie… Tristeta, singuratatea si minciuna traiau departe, intr-un loc foarte necunoscut, acolo unde el inca mai este… Unde isi mai cauta o victima, care sa o distruga incet, asa cum a facut-o cu mine…

Poate intr-o zi va fi prins, si pe piept ii va fi scrijelit “LIER” … Astept ziua aeea, cand toata lumea va fugi de el, condamnand-l, privindu-l urat si strambandu-se la el. Poate atunci isi va da seama cum am fost eu…

tare.....mai este sau doar atat???Ma pune ca sunt mistooo

Foarte frumos!Daca mai este astept in continuare!

super!bravo!e fff tare!chiar ai talent! dar cine e acel "el" e ex-iubitul sau ce.si chiar ea moare?

Cat timp am scris chestiile astea[sunt mai multe compuneri ca asta made by me] am fost ff indragostita de cineva care pur si simplu imi era imposibil ... But right ... a trecut acea dragosteala si a lasat in urma "opere de arta"


O sa mai pun inca una, da' mai incolo ... O sa dau un edit ... :D

Thead Closed

De prea mult timp nu s-a mai scris pe aici ...