Am facut si eu cateva compuneri noi.... prima este dupa un caz real...o fata pe care am cunoscut-o...
Un inger fara aripi
Sa nu ma tem, frica ucide mintea, frica este moartea marunta
purtatoarea desfintarii totale, voi infrunta frica o vol lasa sa treaca peste
mine, prin mine si dupa ce va trece voi privi in urma, pe unde a trecut frica
nu va mai fi nimic voi ramane doar eu. Ma operesc la hotarul dintre viata si
moarte, si inca ma gandesc la dulcea amintire a vietii, la clipele fericite
langa prieteni, insa trebuie sa ma opresc aici aici imi este sfarsitul, mi de
suflete care nu isi gasesc rostul si nici pacea sufleteasca se-nvart in jurul
meu, sigur pe mine plec capul in fata fata lor si trec mai departe mii de
urlete parca se prabusesc asupra mea, imi inched ochii, si-mi continui drumul
catre abisul inunecat, locul in care sufletele ca mine isi pot gasi insfarsit
calea cereasca si se pot gandi la viata de apoi, o figura sinistra isi face
aparitia in fata mea, insa am invat ca nu trebuie sa ma tem ca trebuie sa trec
cu fruntea ridicata prin nereusitele vietii, asa voi trece si acum, imi ridic
fruntea si pasesc inainte, catre poarta dintre Iad si Rai, insa din spate vine
a cea figura imbracata in negru, parka nu ma lasa sa trec de partea cealalta,
insa cu sufletul impacat si cu inima tare trec de partea cealalta a portii unde
nu imi va putea face rau pentru o vesnicie…Ploua intre cer si-ntre pamant, si
de acea sunt, lacrimi pe obraz, totul s-a schimbat, un inger a urcat la cer
unde raul de pe pamant nu ii va putea face rau niciodata si unde v-a putea duce
o viata linistita de partea cea buna.
Un inger fara aripi
Sa nu ma tem, frica ucide mintea, frica este moartea marunta
purtatoarea desfintarii totale, voi infrunta frica o vol lasa sa treaca peste
mine, prin mine si dupa ce va trece voi privi in urma, pe unde a trecut frica
nu va mai fi nimic voi ramane doar eu. Ma operesc la hotarul dintre viata si
moarte, si inca ma gandesc la dulcea amintire a vietii, la clipele fericite
langa prieteni, insa trebuie sa ma opresc aici aici imi este sfarsitul, mi de
suflete care nu isi gasesc rostul si nici pacea sufleteasca se-nvart in jurul
meu, sigur pe mine plec capul in fata fata lor si trec mai departe mii de
urlete parca se prabusesc asupra mea, imi inched ochii, si-mi continui drumul
catre abisul inunecat, locul in care sufletele ca mine isi pot gasi insfarsit
calea cereasca si se pot gandi la viata de apoi, o figura sinistra isi face
aparitia in fata mea, insa am invat ca nu trebuie sa ma tem ca trebuie sa trec
cu fruntea ridicata prin nereusitele vietii, asa voi trece si acum, imi ridic
fruntea si pasesc inainte, catre poarta dintre Iad si Rai, insa din spate vine
a cea figura imbracata in negru, parka nu ma lasa sa trec de partea cealalta,
insa cu sufletul impacat si cu inima tare trec de partea cealalta a portii unde
nu imi va putea face rau pentru o vesnicie…Ploua intre cer si-ntre pamant, si
de acea sunt, lacrimi pe obraz, totul s-a schimbat, un inger a urcat la cer
unde raul de pe pamant nu ii va putea face rau niciodata si unde v-a putea duce
o viata linistita de partea cea buna.
Nashpa
..si o murit
