*Fara sclipici*

Aceeasi ora,aceeasi zi,acelasi sunet al clopotelui bisericii.Zilele insorite de vara se terminau.Apusul soarelui se arata tocmai in fata mea.O adiere rece imi traversa intregul corp care incepu sa tremure.Norii se strangeau ca la un sfat,vestind o ploaie puternica.O da,ce placute erau zilele vacantei.Sufletul meu cuprins de tristete ma indemna sa plec spre casa unde din nou voi intalni aceeasi oameni,aceeasi carte si acelasi sentiment de veselie ce inconjura casa.Drumul era scurt si vedeam din nou aceeasi casa si aceeasi gradina unde locuia cel mai bun prieten al meu pe care-l voi vedea din nou ca in fiecare zi la o ora fixa,aceeasi ora ca altadata.Cand intru pe acelasi prag ii vad din nou sclipirea din ochi.Un baietel micut de numai patru ani:fratele pe care il cunosc dintotdeauna.Acelasi salut il folosesc siaceeasi usa o deschid.Aceeasi zi,aceleasi intamplari:aceeasi bucurie aceeasi tristete.

***

Asa am trait viata,prin rutina.Dar viata nu e asa.Viata ne surprinde in fiecare zi cu altceva.Dar eu nu nu mi-am dat seama iar acum plec,fara sa mai stiu nimic.