::Nu știi unde e clasa a XI-a???::
::Chiar în față, la dreapta:: îmi răspunse în timp ce îmi făcu un semn cu mâna și începu să alerge, lăsându-mă singură pe coridor.
Eram sigură că Ashton nu îmi spusese tocmai adevărul, însă nu prea aveam alte alternative.Am început să alerg pe coridor, apoi am cotit la stânga, ajungând într-un alt coridor, mult mai mic și îngust. Erau vreo trei uși, toate închise, fiecare cu o tăbliță ruginită deasupra.
Am privit pentru câteva secunde, apoi am văzut scrijelit neglijent cifrele *10* pe tăblița de deasupra unei uși.
Capitolul III: O rază de lumină
Am deschis ușa timid, pășind sfioasă în încăpere.O multime de priviri mirate se ațintiră asupra mea. Ochii a mai multor necunoscuți începuseră să mă privească.Nu eram o fire foare timidă, speriată de lumea nouă, însă nu eram nici foarte tupeistă.
Profesorul, care stătea impunător în fața catedrei m-a privi mirat, necunoscând cine putea fii acea fată necunoscută care intrase în încăpere.
::Bună ziua::am șoptit în timp ce mă îndreptam spre el.
::Bună ziua:: îmi răspunse profesorul, apropiindu-se de mine.
::Mă numesc Simone Brashares, am 16 ani și m-am mutat aici de la o altă școală, din România, sunt în clasa a XII-a:: am răspuns rapid, fără să respir măcar o dată.
::Bun venit, atunci:: îmi replică profesorul în timp ce mă strângea puternic de mână, arătându-mi o bancă veche, din spatele clasei, unde se găseau 2 locuri libere.
Am pășit împiedicată până la locul indicat și mi-am aruncat ghiozdanul în pupitru. Mi-am scoase un caiet și un pix, și am început să îmi iau noțițe. Vroiam ca starea la învățătură să nu decadă din cauza schimbării majore a locuinței. Primul curs se părea că era de istorie. Nu părea foarte interesant, așa că am început să mă joc enegic cu pixul, lovindu-l de bancă.
Deodată ușa se deschide larg, și înăuntru își face apariția tocmai Ashton, băiatul pe care tocmai l-am cunoscut pe coridorul școlii, și care îmi indicase locul clasei.
::Aș putea intra la oră, domnule Han?:: întrebă băiatul pe un ton politicos.
::Chiar pe dumneavoastră vă așteptam, domnule Kutcher:: îi replică profesorul han, în timp ce îi făcea cu ochiul, indicând harta.
Băiatul bătu plictisit din mână, și îi făcu un semn ciudat domnului Han, apoi se îndreptă spre ultima bancă din clasă, unde se găsea un singur loc liber.