Mai moolt nu meritati...
Partea
IX
Cu
inima sfasiata de tristete ma intorc acasa ignorandu-l pe Alex care
se tinea scai de mine...nu-mi mai pasa...intru in casa si ma asez
intr-un colt pe jos incepand sa plag...”De ce, de ce sunt doar o
maioneta in mainile lui Dumnezeu, de ce nu pot sa imi creez singura
destinul si de ce nu am noroc in dragoste”...in momentul urmator
suna Akira:
“Buna..ce
mai faci?”
“Rau...”
“Asta
nu-i nimic propietarul casei vrea sa te dea afara pentru ca zice ca
nu mai ai cu cei sa-i platesti chiria”
“Se
putea si mai rau...”
“Chestia
si mai rea e ca tatal tau te cauta in tot orasul si trebuie sa te
duci cu el in Anglia, macar acolo vei avea unde locui:
“Asta
nu se v-a intampla niciodata...”
“Stiu
ca esti o luptatoare dar n-ai ce face, asta e situatia...”
Ii
inchid telefonul si stergandu-mi lacrimile ma duc direct la
propietarul apartamentul care locuia chiar vis-vi...insa cineva a
ajuns inaintea mea, era chiar tata, care se intoarce catre mine si
spune:
“Vai
draga ce mare ai crescut” si incearca sa se apropie de mine ca sa
ma i-a in brate...ins ail opresc doar cu cateva cuvinte:
“Esti
un monstru nu vreau sa te mai vad si dumneavoastra domnule,
indreptandu-ma catre propietar, poftiti banii, aruncandu-i suma
ceruta de acesta pe birou...”