well,m-am hotarat sa incep si eu un jurnal...e total fictiv....dar s-ar putea sa contina si trairi de-ale mele....
um...enjoy.....
Ploua din nou...picaturile de ploaie se sparg de asfaltul fierbinte la fel ca amintirile mele din copilaria pierduta mult prea devreme....stau rezemata de pervazul negru si las picaturile mari,reci, sa-mi mangaie chipul...privesc in zare la soarele ce se lupta cu norii negri pentru cucerirea acelui regat uimitor...cerul...cate odata mi-as dori sa fiu doar o mica stea pe cerul infinit....sa traiesc alaturi de familia mea infinita....sa fiu mereu in compania lunii....dulcea si mreata luna...singura care ma vegheaza in noptile de vara...singura care stie toata povestea mea....asta e singura mea dorinta...sa fiu o mica stea....as renunta oricand la tot ce am....la statutul meu de stea in lumea mondena...la admiratia fanilor mei...la tot ceea ce ma inconjoara doar ca sa fiu o singura clipa in acel loc magic...daca mi-ar cunoaste gandurile,lumea ar zice ca sunt nebuna...pentru ei nu conteaza decat situatia materiala....ei nu mai simt...nu mai vad frumusetile ce ii inconjoara...nu le mai pasa decat de propria persoana...eu am incercat sa-i schimb...sa le arat calea cea buna...insa in zadar...pentru ei versurile mele nu inseamna nimic mai mult decat inca o melodie reusita de pe urma careia eu am castigat alti bani...banii...niste hartii si niste bucati de metal....chiar conteaza cati bani are cineva?chiar conteaza statutul social?chiar conteaza aceasta simpla viata pamanteasca?pentru ei conteaza...nu si pentru mine....candva,marele meu vis era sa ajung sa am propria mea trupa...sa pot incanta auzul oamenilor cu versurile mele pure...credeam ca asa voi fi fericita...insa odata cu faima mi-am dat seama ca nu asta vroiam..ca nu asta sunt eu....eu nu am nevoie de toata atentia...de toti banii...de presa pe urmele mele....eu am nevoie de liniste...si ca ceilalti sa inteleaga mesajul adevarat al cantecelor mele....desigur,imi iubesc fanii si nu ma feresc de la a oferi autografe...insa nu-mi plac acele persoane obsedate care ar face orice sa puna mana pana si pe un fir de par de-al meu....am avut si eu la timpul meu obsesiile mele...da.....Tokio Hotel....ei au fost obsesia mea...as fi dat orice sa-i ating chiar si pentru o clipa....si acum sunt fana a lor...chiar i-am si vazut de cateva ori pe la decernari de premii...insa acum obsesia nu mai e....am invatat sa inteleg sensul versurilor lor....si mi-am dat seama ca si ei trec si au trecut prin ce trec si eu acum...
Vorbesc de parca as fi o femeie in varsta....cineva trecut prin viata,aflat pe patul de moarte sau chiar in fata unui semineu sorband dintr-un ceai de fructe si leganandu-ma pe un balansoar pentru batrani...dar nu....ma numesc Kittie Chaos si am doar 19 ani....la 16 ani mi-am implinit "marele vis" de a deveni cantareata....sunt deja 3 ani de atunci...si simt ca imi vreau vechea viata inapoi....mi-e dor de mustrarile mamei...de glumele nesarate ale tatei...de asa zisele batai dintre mine si fratele meu...chiar si de catelusul meu scump care acum trebuie sa fie foarte batran...abia daca am timp sa-i vizitez...in 3 ani i-am vazut doar de 2 ori...si asta pentru cateva zile...NU MAI SUPORT!VREAU SA EVADEZ!"
-Kittie!
"vocea lui Mark....managerul....ce-o mai vrea la ora asta?"
well,sper sa va placa^.^
um...enjoy.....
Ploua din nou...picaturile de ploaie se sparg de asfaltul fierbinte la fel ca amintirile mele din copilaria pierduta mult prea devreme....stau rezemata de pervazul negru si las picaturile mari,reci, sa-mi mangaie chipul...privesc in zare la soarele ce se lupta cu norii negri pentru cucerirea acelui regat uimitor...cerul...cate odata mi-as dori sa fiu doar o mica stea pe cerul infinit....sa traiesc alaturi de familia mea infinita....sa fiu mereu in compania lunii....dulcea si mreata luna...singura care ma vegheaza in noptile de vara...singura care stie toata povestea mea....asta e singura mea dorinta...sa fiu o mica stea....as renunta oricand la tot ce am....la statutul meu de stea in lumea mondena...la admiratia fanilor mei...la tot ceea ce ma inconjoara doar ca sa fiu o singura clipa in acel loc magic...daca mi-ar cunoaste gandurile,lumea ar zice ca sunt nebuna...pentru ei nu conteaza decat situatia materiala....ei nu mai simt...nu mai vad frumusetile ce ii inconjoara...nu le mai pasa decat de propria persoana...eu am incercat sa-i schimb...sa le arat calea cea buna...insa in zadar...pentru ei versurile mele nu inseamna nimic mai mult decat inca o melodie reusita de pe urma careia eu am castigat alti bani...banii...niste hartii si niste bucati de metal....chiar conteaza cati bani are cineva?chiar conteaza statutul social?chiar conteaza aceasta simpla viata pamanteasca?pentru ei conteaza...nu si pentru mine....candva,marele meu vis era sa ajung sa am propria mea trupa...sa pot incanta auzul oamenilor cu versurile mele pure...credeam ca asa voi fi fericita...insa odata cu faima mi-am dat seama ca nu asta vroiam..ca nu asta sunt eu....eu nu am nevoie de toata atentia...de toti banii...de presa pe urmele mele....eu am nevoie de liniste...si ca ceilalti sa inteleaga mesajul adevarat al cantecelor mele....desigur,imi iubesc fanii si nu ma feresc de la a oferi autografe...insa nu-mi plac acele persoane obsedate care ar face orice sa puna mana pana si pe un fir de par de-al meu....am avut si eu la timpul meu obsesiile mele...da.....Tokio Hotel....ei au fost obsesia mea...as fi dat orice sa-i ating chiar si pentru o clipa....si acum sunt fana a lor...chiar i-am si vazut de cateva ori pe la decernari de premii...insa acum obsesia nu mai e....am invatat sa inteleg sensul versurilor lor....si mi-am dat seama ca si ei trec si au trecut prin ce trec si eu acum...
Vorbesc de parca as fi o femeie in varsta....cineva trecut prin viata,aflat pe patul de moarte sau chiar in fata unui semineu sorband dintr-un ceai de fructe si leganandu-ma pe un balansoar pentru batrani...dar nu....ma numesc Kittie Chaos si am doar 19 ani....la 16 ani mi-am implinit "marele vis" de a deveni cantareata....sunt deja 3 ani de atunci...si simt ca imi vreau vechea viata inapoi....mi-e dor de mustrarile mamei...de glumele nesarate ale tatei...de asa zisele batai dintre mine si fratele meu...chiar si de catelusul meu scump care acum trebuie sa fie foarte batran...abia daca am timp sa-i vizitez...in 3 ani i-am vazut doar de 2 ori...si asta pentru cateva zile...NU MAI SUPORT!VREAU SA EVADEZ!"
-Kittie!
"vocea lui Mark....managerul....ce-o mai vrea la ora asta?"
well,sper sa va placa^.^